Pe nisipul fierbinte.

Haruki se gandi sa mai traiasca din viata si prin asta vreau sa spun nu cu cartile in brate la biblioteca ci la plaja isi puse umbrela patura si se intinse sa se bronzeze sperand ca se va intampla de cand nu a ai fost la soare sa facut alba ca neaua.

Lelouch statea pe malul marii, privind cerul senin si marea limpede.

Fata se gandi ca nu ar strica o plimbare pe malul mari se ridica incet si incepu sa se plimbe.

Lelouch o vazu si o striga.
-Haruki! Ce faci?

Haruki se uita desconcentrata in jur cand il observa pe baiat.-Heyy bine mam gandit sa ma bronzez tu?

-Am venit sa fac surf, spuse zambindu-i.

-Wow sti sa faci surf eu nu am nici habar dar nu conteaza spuse fata intindanduse pe nisip uitanduse la cer

-Este aproape la fel ca skateboardingul .

-Lasa-ma ca daca este asa nu vreau sa invat desi mia placut cand mai invatat dar mai bine lasa zise aceasta privind marea cristalina

Incepu sa rada incet.

-De ce razi domnule zise ea uitanduse urat la baiat

picioarele mele ma indruma catre plaja, acolo unde toate gandurile mi se imprastie in mare, unde vantul adie si cu el a duce racoarea seriii dar si stelele cerului, acolo mi se indeparteaza amintirile si ... in acel loc speranta mea pierduta undeva intrecut se regaseste intr-una din stele.Ating nisipul bland, rece ce se scufunda in apa, la atingerea marii. Credeam ca sunt singurul ce umbla pe plaja la apusuls oarelui insa acolo observ doi oameni, am intors privirea indiferenta si mam dus pe malul mari, am mers pana la un punct in care mam intins pe nisip.Cerul e o mare, iar marea e un cer amandoua apartin aceluias univers, insa eu..eu nu apartin unui univers anume eu nu apartin nimanui, deacea se spune ca nu am suflet, poate e asa insa, singuratatea imi tine companie.