In sufragerie

Gandeam, dar nu reactionam. Corpul imi era impietrit.

-Sujini, Sujini! Ce ai patit?! Intreba Ren disparat.

Nu raspundeam, nu faceam nimic.

-Sujini, te rog, raspunde! Urla el, lacrimile incepand sa planga.

Nu faceam din nou nimic. Inauntrul meu auzeam tot, simteam tot, dar nu puteam sa ma misc, chiar daca incercam din rasputeri

-Sujini! Urla Ren sarutand-o.

Respiratia mea era din ce in ce mai usoara, pulsul scazand si el

-Sujini! O privi el cu ochii inlacrimati.

Am scos doar un tipat, dar nimic mai mult.

Ren o lua in brate, strangand-o la piept.

Mainile mele au incercat sa se ridice, dar au cazut inaoi, si respiratia crescand si scazand mereu

-Ce ai patit? Sujini! Imi pot da viata pentru tine!

Am spus un nu incet si lipsit de vlaga

-Te rog revino-ti! Urla el din toate incheieturile.

Corpul meu cazu, lipsit de putere.

Ii mai striga o data numele printre lacrimile ce-i curgeau pe obraz.

Simteam cum fiecare secunda se scurge, si mereu tipam.

Ren o strangea din ce in ce mai tare la piept.

Cu o ultima putere, i-am luat mana si i-am spus soptit:
-Mi-e ... f-frica...

-Nu, nu vorbi.
Ren se gandi putin si isi spuse gandurile cu voce tare:
-Daca ii dau o parte din energia mea, din puterea mea, o sa isi revina categoric.
In mana lui Ren aparu o lumina rosie, extrem de puternica, ce lumina incaperea si ce o invalui pe Sujini. Apoi ea disparu cu o stralucire.

-D-de ce ai facut asta?
Intreb eu, revenindu-mi.

Ren ii zambi.
-Pentru ca tin la tine!
Apoi lesina langa canapea.

-Baka!
Spun eu, sarind langa el, in ochi aparandu-mi lacrimi.
-Ren, nu ma face sa-mi dau toata puterea!
Tip eu, plangand

Cand Sujini il atinse, Ren ii spuse prin telepatie:
Am nevoie de putina odihna, atat!

M-am asezat langa el, nu inainte sa-l acopar cu o patura. Ma jucam cu parul lui, priviindu-l ganditoare