Camera Mironei - deschis tuturor.

Transform petele de cerneală sidefie în cuvinte, modelându-le forma şi esenţa, apoi, agăţându-le frumos de uşă, vor trona liniştite, anunţând cazarea mea aici, pentru ca toate fetele să treacă în revistă asta. Îmi aranjez părul într-o coadă de cal împletită, ce stă frumos aşezată între omoplaţii eminenţi. Privesc pe geam - prin sticla puţin prăfuită observ norii obscuri ce se avânturează în preajma bilei de argint viu, aruncând umbre deloc ameninţătoare înspre razele ce dansau liniştite cu praful din camera mea - mă concentrez asupra lor, în timp ce se încinge o horă, iar apoi, lent, un vals începe. Îmi ţugui buzele şi arunc un curent de aer ce deranjează dansurile, iar magia dispare.

Trebuie să mă apuc de treabă - cărţile nu se aranjează singure. Şi sunt multe - vreo şaptezeci în prima cutie, toate frumos prinse.

Plictisita , Vanessa se gandi sa-si viziteze noii vecini. Ciocanii de cateva ori la usa , sprijinindu-se apoi de perete si asteptand.

Aud un ciocănit insistent în uşă - s-a oprit o clipă, pentru a putea începe iar, cu aceleaşi note de bas, puternice şi răsunătoare ale căror ecouri se aud ricoşând în pereţi, apoi proptindu-se înapoi de uşă. ' Oare cine poate fi? ' mă întreb eu, după care îmi dreg glasul şi răspund, cu o voce gâtuită de emoţie.

' - Intră! '

Vanessa facu dupa cum auzise . Intra.
-Buna! o saluta ea pe fata.

Hei stateam in camera mea plictisita si auzisem ca o noua vecina se mutase aici. Si m-am gandit sa ma duc sa vad cine e. Am ajuns in fata usii si am ciocanit incet, dar in acelasi timp tare.

ooc : incet dar tare... nu se poate.

bic: " - Bună şi ţie. Intră! am zis eu, studiind-o pe fata din cap până în picioare. 'Mă cheamă Mirona-Diana, dar pe tine?'am întrebat eu.

-Buna! Anahi dar poti sa-mi spui Any. Asa imi spun toti.

-Eu sunt Vanessa , se prezenta ea plictisita.