La mare privind apusul

Ren statea intins pe nisip privind cerul ce se intuneca incetul cu incetul.

Vanessa statea pe o banca din apropiere mancand o inghetata de ciocolata si privind in acelasi timp minunata panorama a apusului de soare.

Ren o vazu pe Vanessa si ii striga:
-Saluut!

Bineinteles,in scurt timp isi facu aparitia si Jean,imbracata intr-o fusta lila si o camasa alba,tinandu-si sandalele in mana.
-Hei,salut!zise roscata entuziasmata sa-i intalneasca pe cei doi acolo.

Vanessa se ridica , isi arunca inghetata in cosul de gunoi si apoi se indrepta cu pasi repezi spre Ren si Jean .
- Buna amandurora ! ii saluta ea , fericita ca de obicei . Ce mai faceti ?

-Eu ma plictiseam in camera si,din moment ce nu era nimeni pe la Camin,am mers spre plaja.Voi ce faceati ?

-Pai am vizitat o veche prietena de la orfelinat care lucreaza la cofetaria de pe colt , m-am facut si de o inghetata pe gratis .

-Eu ma plictiseam...ca de obicei...Zice Ren ultimul.

-Se pare ca toti ne plictisim,observa Jean la sfarsit,zambind.Vreti sa mergem sa inotam ?

-Eu as vrea, mai dispare lenea.

-O idee , minunata , zise Vanessa . Dar problema e ca nu am costum de baie , realiza fata de indata.

-Eee ... poti intra si imbraca,zise Jean lasandu-si sandalele pe nisip si scotandu-si bluza.

Ren isi scoase tricoul ramanand in pantalonii trei sferturi.

-Sa zicem ! exclama Vanessa apropindu-se de apa, cu pasi inceti deparca ii era frica de ceva .

-Iti e frica, Ness? Ii prescurta el numele Vanessei

- Nu , nu e nici o problema doar ca nu am mai innotat de multa vreme , si ultima data era sa ma inec din cauza cuiva . Oricum in voi am incredere , pai nu .

-Din cauza cui? Intreba Ren curios/

Jean ramase putin uimita de ceea ce spusese fata.
-Ce se intamplase ?

-pai , eram tot la orfelinat si in-afara curtii din spate se afla un lac .Aveam zece ani , stiam deja ca pot controla apa . Infine ne-a dus o profesoara la lac si eu cum eram putin cam singuratica pe-atunci m-am dus in alta parte sa inot , unde nu erau copii. Inotam linistita , pe cand un copil mai mare a venit si m-a scufundat in apa adanca . M-am speriat atat de tare incat mi-am pierdut controlul si n-am mai stiut nimic . M-am trezit pe patul din camera mea inconjurata de persoane ingrijorate . Probabil m-a salvat puterea mea . Este o poveste plictisitoare , acum sa mergem sa inotam .

Eram pe plaja, priviind apusul, plictisita

Ramase impreisonata si in acelasi timp intrigata de povestea fetei si,la inceput nu prea stiu ce sa spuna.
-In mod cert viata la orfelinat trebuie sa fie grea,murmura roscata gandindu-se la Scott.

Vanesa se intoarse spre cei doi , zambind .
-Ei , nu vreau sa-mi mai amintesc zilele pe care le-am dus acolo. Acum sunt fericita , locuiesc cu doamna Carla , o femeie pe care o iubesc precum o mama chiar si mai mult de-atat.
Fata tacu pentru un moment apoi continua:
-Acum sa mergem, si apropo , uite-o pe Sujini , poate vine si ea sa inoate .

-Imi pare rau, murmura Ren. Se inveseli cand o vazu pe Sujini.

I-am vazut pe cei trei, si le facu' cu mana.
-Buna tuturor!
Strig

-Salut! Vii sa innoti cu noi, Sujini?